În primul rând, deschid acest subiect cu un disclaimer foarte important de luat în seamă: rândurile de mai jos nu sunt sub nicio formă recomandări sau tratamente de specialitate și, în cazul în care aveți nevoie de așa ceva, luați legătura cu medicul vostru. Cele prezentate sunt rezultate din observații personale și experiență acumulată de-a lungul timpului – și ghici ce? sailingul e pasiunea mea, nu profesia medicală.
Nu că de multe ori, ci de fiecare dată suntem confruntați cu întrebarea „O să îmi fie rău pe apă?”; indiferent că suntem în vacanță cu Sail Armada sau că suntem la o săptămână de training Capetan, inevitabil problema răului de mișcare este un subiect de sine stătător în Crew Briefing.
Subiectul se împarte în două:
- O să mi se facă rău pe apă?
- Mi s-a făcut rău, ce fac?
1. O să mi se facă rău pe apă?
Un dicton care se aplică de fiecare dată este „Getting your sea-legs” – adică, pe scurt, să îi dai timp corpului tău să se acomodeze cu noul mediu (bălăngăneala constantă, bandare, mișcări aritmice). Noi spunem că răul de mișcare este natural, poate să existe sub diverse forme (somnolență, foame, vărsături) și se poate trata, antrena.
Personal, în încăpățânarea mea de a nu pune pe cineva direct în contact cu remedii „din Formula AS”, încerc pe cât de mult posibil să mizez pe metode care nu implică pastile, plasturi, brățări, descântece sau cine mai știe ce. Ce putem face? Sailing cât mai mult 😛 , putem să nu ieșim din marină dacă vremea este nefavorabilă și, dacă cumva condițiile impun ieșirea, să îi pregătim pe oameni în așa fel încât riscurile să fie cât mai mici: le spunem clar cu o zi înainte, conform prognozei, să nu stea până târziu, să fie foarte bine hidratați (APĂ), iar dimineața să renunțe la un mic dejun copios și greu și să evite cafeaua, care ajută și ea la deshidratare într-o oarecare măsură. Pe scurt, ca în multe alte subiecte care țin de sailing, cea mai bună soluție o reprezintă prevenția.
Acum, dacă avem persoane care nici în ruptul capului nu au răbdare cu corpul propriu și le este ceva mai frică de necunoscut (drobul de sare și „dacă o să mi se facă rău”), există variante de prevenție pe care am să le împart în:
- Clasice – care conțin antihistaminice sau anticolinergice. Am să evit să le enumăr aici din motive evidente: întrebați-vă medicul!
- Suplimente alimentare – Emetix, Cocculine, Emetostop, Metroclopramid
- Naturiste – ghimbir crud ras și pus într-o sticlă cu apă și ținut la îndemână, ghimbir confiat, ceai de mentă, mentă crudă, plasturi îmbibați cu uleiuri naturale
- Presopunctură (Acupresură) – se găsesc în comerț brățări pentru încheieturi
- Gadgeturi – ochelari speciali pentru combaterea răului de mișcare – funny, dar chiar există
- Providență – o vorbă bună către cer 🙂
2. Mi s-a făcut rău, ce fac?
În primul și în primul rând: Nu te da mare! De ce zic asta? Starea de vomă este ca și căscatul: contagioasă. Dacă mai sunt alte persoane „la limită” și te văd manifestându-te zgomotos, există riscul real să dai drumul la un Barf Fest!
Skipperul tău poate să te ajute să îți dea idei să îți minimizezi senzația de rău, cum ar fi: să privești orizontul, să stai într-o zonă a bărcii bine aerisită, să treci la cârmă, să începi să cânți – orice ai putea face să îți deconectezi mintea de la senzația de rău. Dacă cumva este tardiv, poți să îl chemi pe Bebe (BEEEEBEEEEE), dar controlat, sub vânt și fără să te pui în pericol de a ajunge MOB!!! Cel mai indicat este să îl faci pe skipperul tău atent:nu te va judeca, te va ajuta și îndruma negreșit.
Lăsând gluma la o parte, prevenția este cea mai bună: pregătește-ți haine confortabile la îndemână, hidratează-te constant, evită să cobori în barcă, păstrează-ți o atitudine pozitivă și fă mult sailing! Nimic nu echilibrează mai bine barca ca velele, indiferent de condiții.
Scriind aceste rânduri, încerc să îmi aduc aminte când am avut ultima persoană la bord căreia să i se fi făcut rău de dat la boboci și nu reușesc să îmi aduc aminte – și asta nu că sunt uituc, ci pentru că am fost preventiv și am făcut sailing 🙂
