Faceti cunostinta cu Victor care este, pentru al doilea an consecutiv, în echipajul unei livrari Capetan. Îl recomanda experienta vasta pe mare, pasiunea pentru sailing și aptitudinile deosebite în bucătărie, traduse într-o afacere cu delicii mediteraneene și mese gourmet pentru cei de la bord.
Care e povestea ta în Sailing până în prezent?
Primul curs de sailing l-am făcut la 16 ani pe lacul Herăstrău, cu Bogdan Doara, pe Bimbo; planul era sa invat windsurfing dar eram prea slab pentru vela de surf. Au mai trecut 14 ani pana sa ajung sa fiu atras de mare.
Ce te-a făcut sa vrei sa mergi pe mare?
Odată ce am făcut prima saptamana de basic training, după absolvirea cursurilor, nu am mai avut scăpare. A contat poate și faptul ca am găsit imediat opțiunea de a lucra ca skipper și astfel am reușit să-mi permit mai multe iesiri pe mare.
Cum ai început sa faci sailing?
Tata mi-a insuflat pasiunea pentru sailing. El mi-a arătat prima revista Voiles et Voiliers,, la care era abonat și el m-a înscris la cursul pentru brevet, la ICRR. Acolo am cunoscut primii oameni minunati și am legat prietenii pe viață; Edi Rada este mentorul meu pe mare.
Cu cine ieși pe mare, in general?
Cu doua categorii de oameni: prieteni pe care încerc sa-i fac fericiți sau clienti pe care incerc sa mi-i fac prieteni.
Cum ai ajuns sa faci acest delivery?
Prin prietenii din comunitatea mica, dar de suflet. Nefiind la prima și sper ca nici la ultima tură de genul acesta, poate ca începe sa conteze si experiența, dar îi las pe ceilalti sa dea verdicte.
Ce te-a atras la o astfel de aventura?
Anvergura! Nefiind atras de partea sportiva a domeniului, ci doar de cruising, aceasta optiune a unei livrari de barca, pe langa barca nou-nouta, oferă și un traseu care este visul oricărui marinar prin lungime, complexitate, inedit și frumusețe.
Cum a inceput experienta acestui delivery?
Fiecare delivery e diferit. Aceasta a fost plina de peripetii si zile de asteptare. Barca nu era lansata la sosirea noastra. A durat mai mult de o saptamana pana sa intrăm în posesia ei, lucru care a avut un impact moral asupra tuturor. Partea pozitiva, in schimb, a fost vizita la fabrica CNB Lagoon din Bordeaux, care poate fi trecută din nou la experiențe unice in viata.
Cum v-a afectat vremea?
Vremea nu te afectează negativ cand ai experienta necesara. A fost exact așa cum ne-am așteptat și pregătit.
Ce părere au cei de acasă, prieteni, familie, despre ce faci tu?
Partea de familie mai în varsta își face griji, dar mă susține, partea mai tanara are senzația ca sunt într-un concediu prelungit și are mai puțină înțelegere, dar probabil ca la fiecare e diferit aspectul acesta.
Cat de des comunicati?
Cat de des avem posibilitatea, dar mult mai des decat avem necesitatea, totul depinzand însă de aria de acoperire a telefoanelor.
Cum te simți tu fiind la distanța de casa în aceste momente de criza?
Sunt aspecte care mă fac sa fiu cu sufletul strans – mi-e dor de pisoii mei de mor! Dar, în mare fie spus, mă bucur ca nu sunt sechestrat, și pana la urma, solitudinea este unul dintre lucrurile pe care la căutăm noi, marinarii.
Cum simți impactul COVID-19 pe mare? In ce fel v-a afectat?
Am avut norocul ca la plecare sa nu fi început încă aceasta pandemie, careia eu îi spun manipulare internațională, deci am putut aproviziona barca cu tot ce ne trebuie. Pe parcurs însă, planurile ne-au fost ușor modificate: a trebuit sa anulam oprirea din Portugalia deoarece, în ciuda tuturor prevederilor maritime internaționale legale, aceștia au decis să interzică abuziv accesul ambarcatiunilor în porturile lor. Pentru noi nu a fost grav deoarece eram indestulati atat cu apa, cat si cu combustibil și alimente, dar am cunoscut și cazuri disperate, tratate la modul criminal de către autoritățile portugheze. În Spania, spre deosebire, situația a fost total diferită, adaptata însă la falsa criza creata.
Mă mai încearcă și unele ganduri negative, dar o metoda sigura de a le invinge este o informare extensiva si independenta fata de mainstream.
Un regret general este ca nu mai putem face mici opriri pe traseu pentru a ne mai destinde și vizita locurile fabuloase prin care trecem: coasta Spaniei, Baleare, Sardinia, Sicilia, dar vom reveni cu siguranta sa savuram din bunatatile locale care într-adevăr ne lipsesc.
Știu ca ai o afacere în România. Cum face față acestei situații și ce poți face tu de pe mare pentru a o susține?
Amada, taverna cu specific mediteranean, este pe mana colegilor ramasi acasa, care se ocupă în masura posibilitatilor actuale. Impactul situatiei generale este covarsitor, activitatea fiind redusa la 0 pe perioada nedeterminata. Impactul economic este major, iar singura varianta pe termen scurt ar fi translatarea spre livrari la domiciliul clienților, lucru care nu se prea potrivește cu specificul. Așteptam ca lucrurile sa revina, usor-usor, pe făgașul normal.
Care a fost pană acum momentul tău preferat din aceasta experienta?
Nu este doar unul: plecarea din marina în care am așteptat barca, plajă în mijlocul oceanului/marii și vizitele delfinilor!
Care este sau a fost cea mai grea parte pana acum?
Lupta cu prejudecățile celor de pe mal legate de aceasta pandemie și cu măsurile eronate luate de autoritati peste tot.
Ce planuri ai după ce ajungi acasă?
Sa imi reanalizez opțiunile și să profit de carantina ca sa stau departe de oamenii care-mi sunt antipatici.
Trimite un gand acasă, celor care va urmăresc
Join now or regret later!
Epilog
Ganduri la final de calatorie
Iubita mea Gala a murit! Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul frumos! Nu am apucat sa o mai vad. Iarta-ma Gala! Iarta-ma Simona! Ar fi trebuit sa fiu langa voi! Simona a ingrijit-o exemplar, cu bunatatea ei cunoscuta de catre toti. A facut totul ca sa o salveze, dar din pacate nu erau multe sperante. Sper sa nu se fi chinuit si sa se fi bucurat de dragostea neconditionata pe care Simona i-a oferito asa cum si ea ne a oferit noua. Iti multumesc Simona! Cel putin o optime din dragostea mea va fi de acum numai in ganduri. Aristocrata mea, leutul nostru, cu coama ei superba si ragetul ei unic o sa mi lipseasca enorm; o sa mi fie dor de torsul ei, cum se cuibarea ea pe mine. Unii au spus ca era cea mai frumoasa dintre copiii nostri, cred ca Ana. 8 ani fericiti alaturi nu ne-au fost de ajuns, dar âi multumesc lui Dumnezeu pentru ei. Sper sa fie intr un loc mai bun, unde nu o mai alearga fratii ei, si sper sa ne calauzeasca sa fim mai buni, asa ca ea.
Te iubim Gala!
De mai bine de o luna de cand suntem pe mare visez in fiecare noapte diferite vise, mai mult ca acasa, deci probabil glanda pineala lucreaza mai bine, si sufleteste ma simt mai curat, aproape nici nu mai sforai, zic baietii.Spatele sigur nu ma mai doare deloc, nici alte simptome de stres nu mai am. Am citit cat in ultimii 5 ani la un loc, chiar si cate o carte de 500 de pagini pe zi. Izolarea in mijlocul marii are si multe parti bune, gandurile nu mai sunt bruiate de zgomotul de fond din viata de acasa. Zile intregi fara tehnologie, lipsa 4g, compensate de vizitele delfinilor, apusuri si rasarituri de tablou, valurile, soarele, camaraderia in cadru restrans sunt lucruri care pentru un introvertit mizantrop conteaza mai mult decat bani, masini, proprietati castigate sau pierdute. Doar daca as putea trai toate astea cu cei cativa oameni care conteaza pentru mine si m-as considera bogat. Nici nu mai conteaza ca dorm imbracat si cu caciula in sacul de dormit, sau ca facem dus doar o data pe saptamana. Mancarea fabuloasa ca de obicei, doar gatesc eu, si Panos a facut o aprovizionare extensiva, nu cred ca am mancat de doua ori acelasi lucru si nici nu ne-a lipsit nimic. Alex a gatit si el foarte bine, cand a scapat de gura mea rea, si in plus el a prins pestii: un zargan la cam un metru lungime si un ton de vreo 5kg.
Pe barca totul se schimba, eu cel putin sunt mult mai tolerant, lucruri care acasa m-ar scoate din minti aici trec aproape ca o adiere de vant, invat sa apreciez altfel totul si imi dau seama cat de dificil sunt eu in mod obisnuit si incerc sa ma corectez.
Pe masura ce ne apropiem de cetatea Atenei, soarele ne incalzeste si mai tare, Panos a facut prima baie in mare a noii decade si incepem sa ne confruntam cu reactia autoritatilor, la venirea piratilor moderni cum ne numesc ei.
Dupa ce am navigat fara oprire din Sardinia, unde am stat la ancora peste noapte ca sa treaca vremea rea, aseara am ancorat in sudul insulei Elafonisos, in golful Frangos langa plaja Simos, care imi aminteste cu numele si frumusetea salbatica de iubita mea; plaja virgina care cu limba ei de nisip este in primele 5 locuri idilice de ancorare din Grecia, dupa cum spune si Panos. Paza de coasta nu ne-a lasat prea mult si am pornit de-a lungul coastei Peloponesului inspre nord, cu vant din fata spre destinatia finala.
Am pierdut un peste cu tot cu momeli, a rupt linia care tine 50kg, trebuie sa fi fost foarte mare.
Vreme buna, soare, marea e ca un lac, mai avem vreo 70 de mile pana la marina de carantina.
Cart de noapte 00- 03, liniste, luna ne lumineaza drumul, ma voi trezi la templul lui Poseidon.
Sa inceapa carantina greceasca!
