#capetandelivers
Preludiu ploios pe timp de ploaie: Călătorie spre Lesvos
6 Martie:
În mijlocul ploii plictisitoare a sezonului mort, călătoria noastră a început cu o călătorie cu mașina de la agitația urbană a Bucureștiului spre refugiul de pe coasta Kavalei. Luptând prin ploaie, hotărârea noastră de a ne îmbrățișa aventura a rămas neclintită. Pe măsură ce noaptea cobora, ne-am trezit urcând la feribotul spre Lesvos, ploaia ritmică acompaniindu-ne călătoria pe apele Egee.
Aventura pe mare: De la Lesvos la Kavala cu o barcă cu pânze de 30 de picioare
7 Martie Dimineața.
Motorul nu a pornit, bateria a murit. Bateria de rezervă a motorului a murit înainte să avem șansa de a porni motorul. Se poate observa cu ușurință că bateriile plumb-acid de pe barcă erau atât de încărcate, încât păreau gata să organizeze o revoltă proprie!
Pe de altă parte, echipajul cu gust de sare cunoștea bine calea mării, nefiind ușor influențată de suprasolicitare sau muncă excesivă. Pentru că știam că ploaia era așteptată a doua zi dimineață, aveam proviziile la barcă, inclusiv vinul alb THEMA bun.
Este ora 19 fără un sfert: motorul diesel cu trei cilindri a urlat ca tunul, huruitul său cacofonic umplând aerul ca și cum ar rula propria sa reprezentație muzicală offbeat.
Viața de noapte din Mytilene s-a dovedit a fi blândă, oferind puțin mai mult decât câteva băuturi pentru a ne relaxa după aventurile zilei.
8 Martie
Ziua s-a desfășurat în ritmul ei obișnuit, începând cu ritualul reconfortant al ceaiului și cu delicioasa poftă de ouă Benedict excelente ale Mariei. Cu un zâmbet cald, Maria, chelneria care parcă presăra bucurie oriunde mergea, ne-a înseninat dimineața și a dat tonul pentru ziua următoare.
Ni s-a strâns inima când am primit vestea devastatoare despre Dirzu, retrieverul auriu iubit al echipajului și companion prețuit de 17 ani. Realitatea sumbră ne-a lovit puternic, știind că este pe patul de moarte, la o distanță de 500 de mile de noi. În mijlocul vastului mării, ne-am luptat cu greutatea unei decizii care ne va afecta profund echipajul pentru tot restul călătoriei noastre.
În semn de omagiu solemn lui Dirzu, credinciosul nostru companion canin, i-am marcat trecerea cu shoturi de ouzo și țuică, ridicând paharele într-un adio bittersweet. Fiecare înghițitură era presărată cu amintiri despre loialitatea sa neclintită și dragostea fără margini, un omagiu potrivit unui prieten care călătorise alături de noi prin suișurile și coborâșurile vieții pe mare. Pe măsură ce băuturile spirtoase ne încălzeau sufletele, am găsit alintare în camaraderie împărtășită, știind că spiritul său va naviga pentru totdeauna alături de noi, ghidându-ne prin valurile aventurilor vieții.
Martie 9 1020 3kn NE
în jurul a 3 dimineața, ne-am pregătit să plecăm din port după un mic dejun rapid. Fix în momentul în care eram pe cale să plecăm, Anastasia, managerul portului, a adus în discuție problema „taxei TEPAI”. Cu o ușoară glumă, nu am putut să nu o tachinăm pe Anastasia, managerul francez, în legătură cu greutățile ei de a naviga prin birocrația grecească, în ciuda reputației Franței ca fiind locul de naștere al sistemelor administrative complicate. Până la urmă, chiar și cei mai experimentați birocrați se pot pierde în complexitățile labirintice ale reglementărilor străine!
Odată rezolvată problema taxei TEPAI și cu asistența cuvenită din partea Anastasiei, am pornit spre Kavala. Dar călătoria noastră a dat rapid de doi dușmani redutabili. Motorul nostru, în ciuda eforturilor depuse, a refuzat să depășească o viteză lentă de 2,5 noduri, un impediment frustrant pentru progresul nostru. Adăugându-se necazurilor noastre, o scurgere îngrijorătoare a apărut în jurul prehnei care încapsula arborele elicei.
Sub vălul nopții, vasul nostru a traversat Canalul Lamna, unde șoaptele binevoitoare ale vântului ne-au devenit forța conducătoare. Cu puternicul motor și întinderea ondulată a velelor genoa dezlănțuite, am accelerat înainte, îmbrățișând fiorul mării libere. În ciuda provocărilor întâmpinate anterior, spiritul nostru a rămas neînfricat pe măsură ce ne-am croit drum prin întuneric, propulsați de urmărirea neobosită a aventurii și a descoperirii.
În Canalul Lamna, aglomerat, ne-am confruntat cu o serie de activități maritime, navigând pe lângă o serie de vase, inclusiv nave militare impunătoare angajate în exerciții nocturne. Aerul vibra de energie în timp ce lumini puternice străpungeau întunericul, aruncând o strălucire stranie asupra apei. Nedispășuiți de agitație, ne-am condus cursul cu mâini ferme, țesând prin spectacol cu un sentiment de uimire și aventură.
Martie 10 1021 1knt NNE
Pe măsură ce soarele răsărea pe 10 martie, ne-am trezit navigând prin traficul aglomerat spre Çanakkale și legendarul Bosfor. Calea noastră era presărată cu nave container care goneau, pescari agitați și ambarcațiuni vigilente ale poliției, creând o tapiserie dinamică a activității maritime.
În mijlocul agitației, ne-am luat un moment pentru a ne realimenta, completând cu 22 de litri de motorină pentru a ne menține călătoria alimentată. Cu ajutorul panourilor solare și a băncii noastre fidele de baterii cu litiu, ne-am delectat cu fripturi suculente gătite pe aragazul electric, o masă copioasă în mijlocul aventurilor noastre pe mare.
Cu toate acestea, triumful nostru a fost umbrit de scurgerea care se înrăutățea în jurul axului elicei, care a ajuns la o rată alarmantă de 50 de litri de apă eliminați la fiecare 3 ore, o provocare care a necesitat atenția noastră imediată.
Pe măsură ce amurgul cobora asupra noastră pe 10 martie, o zefiră blândă s-a transformat într-o rafala sprintenă, îndemnându-ne vasul înainte cu un ritm vioi de 5 noduri. Cu Limnos dispărând în depărtare pe partea noastră babord, o priveliște remarcabilă ne-a întâmpinat – toate celelalte nave păreau să dispară, lăsându-ne singurii aventurieri pe întinderea vastă a mării. Acceptând această solitudine regăsită, am continuat spre noapte, stingând ocazional luminile de navigație pentru a ne cufunda în spectacolul majestuos al stelelor de deasupra. Sub această boltă cerească, ne-am trezit cuprinși de un sentiment de uimire și minune, fiecare stea sclipitoare fiind un far călăuzitor în călătoria noastră îndrăzneață pe apele deschise.
Martie 11 1014 15knts ENE
Pe data de 11 martie, când soarele dimineții ilumina apele din apropierea insulei Thassos, ambarcațiunea noastră se afla în mijlocul unei situații critice. Pe măsură ce ne apropiam de strâmtoarea Thassos, printre membrii echipajului crește îngrijorarea cu privire la capacitatea motorului de a naviga prin curenții puternici. Această îngrijorare se adăuga la scurgerea persistentă care inunda ambarcațiunea, determinându-ne să luăm decizia dificilă de a ne schimba cursul către Marina Manitsas, unde puteam efectua reparațiile urgente necesare la cutia de presetupe. Timpul era crucial, deoarece doream să ajungem în siguranța golfului Kavala înainte ca furtuna din sud să-și dezlănțuie furia. Navigând rapid pe lângă Thassos chiar în ultimul moment, am continuat spre Manitsas, propulsați de rafalele de vânt care anunțau debutul furtunii care se apropia.
Odată cu apropierea serii zilei de 11 martie, în jurul orei 21:00, am încercat să intrăm în dana macaralei din Marina Manitsas. Totuși, lipsa luminilor, combinată cu rafalele tot mai intense, ne-a obligat să ne fixăm liniile la pontonul plutitor și să așteptăm zorii pentru a efectua o intrare mai sigură. Între timp, ambarcațiunea noastră a întâmpinat noi provocări, pe măsură ce motorul a continuat să piardă din putere, iar banca bateriilor cu litiu s-a descărcat complet. Odată cu întunericul care ne învăluia și vânturile care se intensificau, ne-am confruntat cu o perspectivă descurajantă – o apropiere de doc cu pânzele desfăcute, pe timp de noapte, vânt puternic și umezeală. În ciuda riscurilor, necesitatea nu ne-a lăsat altă alternativă decât să mergem înainte, bazându-ne pe abilitățile și intuiția noastră pentru a naviga prin adversitate.
Dimineața zilei de 12 martie ne-a întâmpinat cu căldura tipică și strălucirea Greciei pe care o dorisem cu toții. Primind de la proprietarul bărcii piesa pentru repararea simeringului, nu am pierdut vremea și ne-am îmbarcat împreună spre Kavala. Navigând printre ferme piscicole pitorești, ne-am croit drum spre îmbrățișarea primitoare a portului Kavala, savurând fiecare clipă a aventurii noastre maritime. După ce ne-am recuperat mașinile, am încheiat ziua cu o cină delicioasă, bucurându-ne de aromele Greciei pentru ultima oară înainte de a alimenta și a ne lua rămas bun de la această țară fermecătoare, conducând înapoi spre propria țară.
Autorul / Delivery Skipper
