fbpx

Întâmplările unui viitor posesor de velier

Ca și în săptămânile de practică HOP sau HOPA, experiența dobândită alături de cei care exersează este cel puțin la fel de valoroasă. Urmând aceeași rețeta, va prezentăm experiență unui student Capetan, din care avem numai de învățat.

” Poveste țapă

Dacă un lucru e prea frumos să fie adevărat, probabil așa și este. O morală pe care teoretic o știam, sau așa credeam 🙂
Eu împreună cu prietenă mea dorim să ne mutăm și să trăim pentru următorii ani la bordul unui velier, continuând să lucrăm remote. De aceea ne-am și făcut cursul de RYA Day Skipper cu Capetan, curs de care am fost foarte mulțumiți, dar nu acesta e subiectul poveștii de azi, ci e doar un scurt context.
Verificând zi de zi de mai bine de câteva luni site-urile cunoscute unde se vând veliere, deja aveam o idee destul de clară a pieței, cel puțin la nivel online, astfel încât să știm la ce ne putem aștepta de la un velier în zona bugetului nostru, care la vremea respectivă era de 50.000 Euro. Asta se întâmpla în primavară.

Într-o zi, apare o oferta direct de la o persoană fizică cu un Dufour 40 Performance la prețul de 37.000 Euro, cu multe upgrade-uri potrivite pentru a trăi la bord, pentru care prețul pieței ar fi fost peste 60.000 Euro. Încântați și orbiți de oferta, l-am contactat direct pe vânzător pe WhatsApp scriindu-i atât în engleză cât și în franceză (folosind Google Translate) deoarece anunțul era în franceză. După o conversație destul de anevoioasă, aflăm că barcă are VAT-ul plătit, un scurt istoric al bărcii, facturi cu diferite reparații efectuate, cartea de proprietate a bărcii, (sau de francizare cum zicea el), pașaportul lui precum și motivul vânzării că el împreună cu soția lui sunt prea bătrâni că să mai facă asta, ei fiind din Franța iar barcă fiind în Grecia și era folosită vara. Lucruri care păreau să se lege sau să aibă sens. Pe el îl chema Alain și avea 73 de ani în pașaport.


Când a văzut că începem să fim interesați, a apărut o problema. Toată discuția asta se întâmpla duminică după-masă iar luni dimineață urmă că altcineva să îi facă un transfer cu un depozit pentru a rezervă barcă, așa că “dacă eram cu adevărat interesați” cum zicea trebuia să îi facem noi primii un depozit de 10% pentru a ne ține nouă barcă. Toate astea într-o discuție în franceză tradusă cu Google Translate. Bineînțeles că acum la rece se vede de la o poștă figura, dar atunci presați de timp și mânați de dorința, vedeam altceva 🙂
Cu scuzele de rigoare, l-am contactat duminică seară pe Perju, să îi explicăm situația și să ne ajute cu niște sfaturi. A verificat actele și a spus par valide și ok, dar ne-a avertizat că așa ceva, și sub presiune, nu se face, să fim foarte precauți și că el nu ar face asta.
Discutând cu prietenă în situația dată, (la insistențele mele bineînțeles) am decis că e o oferta unică și prea bună să o pierdem, dar ea a zis măcar să ne minimizăm riscul asumat.
Așa că revenind la francezul nostru, i-am spus că datorită limitelor bancare, nu îi putem trimite decât 1000 Euro în acea seară, dar următoarea zi mă duc la bancă, ridic limitele și îi transfer și restul de 2700 euro pentru depozit. Fără prea mare surprindere, a acceptat și i-am trimis. A zis că îmi face o foaie scrisă de mană și semnată când îi primește.
A două zi, mi-a confirmat că a primit cei 1000 (fără acea foaie) și așteaptă și restul, iar eu eram pregătit să mă duc la banca, dar mai întâi să îmi spună în ce port e barcă astfel încât un contact tot de a lui Perju era pregătit să meargă să o vădă din exterior cât să ne asigurăm că e ce a prezentat în poze. E, de acolo a început să fie suspect rău, după ce nu mi-a răspuns o jumătate de zi, a zis că nu îmi spune în ce port se află barcă pană nu îi transfer și restul depozitului. I-am explicat clar că pentru un depozit de 10%, eu am dreptul să îi fac un survey complet de câteva zile, nu să aflu în ce port e, dar fără niciun rezultat. Atunci am știut ce rahat am făcut. El continuă cu texte precum că îmi promite că îmi vinde mie barcă dacă îi transfer restul de 2700, dar tot nu vroia să îmi zică portul.


Am sunat imediat la banca să văd dacă pot să anulez acea tranzacție de 1000 de euro dar fără succes. Așa că am printat conversația, am tradus-o și în română, am printat toate documentele, precum și o poză cu velierul în care apărea și față lui și m-am dus la poliție unde am depus plângere pentru înșelăciune și s-a deschis un dosar la nivel european. Inclusiv cei de la poliție au spus că atât pașaportul lui cât și actele bărcii par valide, dar mult prea târziu am realizat că nu e cu adevărat Alain în spatele conversației ci un escroc care a pus mâna pe actele respective.
A continuat o săptămână să îmi răspundă la mesaje sperând că mai scoate ceva de pe mine, iar când l-am întrebat de ce tot activează și dezactivează anunțul de pe site, că și-a găsit alți “clienți” a zis că pun prea multe întrebări :)) Legat de plângerea la poliție, au trecut mai bine de 3 luni de la incident dar încă nu am niciun update. Nici nu mă așteptăm să îmi recuperez banii dar poate poate e prins și nu mai au și alțîi de a face cu el. De aceea scriu și povestea aici să nu pățească și alțîi ceva asemănător.

Concluzia: După cum mi-a zis și Perju, “There’s no such thing as free candy”. După toată povestea nu am fost supărat pentru că ne-am asumat cu bună știință riscul, ne era doar ciuda. Ce ne-a convins pe noi au fost actele și povestea care se lega, dar nu ne-am pus problema că ar fi altcineva în spatele conversației. Dar categoric a fost o lecție bună de viață.

Toate cele bune,
Raul și Florina „

Alte articole

înscrie-te acum

Alege unul din modulele potrivite pentru tine.

Folosește datele de contact pentru a obține mai multe informații și pentru a rezerva un loc într-unul dintre modulele noastre. Hai să ne facem împreună planuri de sailing.